Anthony Bourdain in reality

Eh… de ce mi-a fost frica…n-am scapat. Sa pun filmulete de pe youtube, vreau sa spun.
In fine, cred ca sunt dator cu asta.
Deci, un film care il arata pe Anthony Bourdain destul de aproape de realitate. Poate nu chiar 100%, dar suficient sa iti faci o impresie.
PS: Filmul dureaza aproape o ora.


0 Responses to “Anthony Bourdain in reality”

  1. No Comments

Leave a Reply





Despre "VERBATIM"

Avem mai jos o stralucita selectie de citate de pe bloage de globeritze mioritice - ca tot il indemnam mai deunazi pe Buddha sa cerceteze starea blogosferei frumoase. Cum e el tanar si becher... poate punem de o nunta, ceva.

VERBATIM...

Pentru o buna percepere a mesajului, voi puncta etapele succesive prin care am trecut. În centrul studiului meu “vaca alegorica” functioneaza ca instrument activ de introspectie, ca alter-ego intr-o alta dimensiune, fictiva. Daca intr-o prima faza a abordarii subiectului, mesajul era pozitiv - vaca (vazuta ca travesti simbolic), iese triumfatoare in urma interactiunii dificile cu mediul “tepos” arid - în stadiul ultim al acestui proces de auto-investigatie, am ajuns la o abordare a carei finalitate apare mai putin incarcata de sensuri pozitiv-optimiste. Aceasta evolutie treptata de la pozitiv catre negativ, s-a produs ca reactie impotriva mistificarii, ca preocupare asupra relatiei dintre ceea ce vedem in realitate (cu valoare negativa), si ceea ce vrem, de fapt, sa credem ca vedem (cu valoare pozitiva). Am atribuit sensuri negative pierderii statutului uman (vazut ca evolutie bazata pe intelect) datorita tendintei generale catre involutie, prin reducerea la instinctele primare de baza - cele ce tin de supravietuire si perpetuarea speciei.Dintre cele trei instincte care tin de evolutie - instinctul social legat de ierarhie, instinctul de ritualism - reprezentat de comportamentul repetitiv si nevoia teritoriului - voi pune accent pe ultimul dintre ele, si anume pe nevoia teritoriului - ca necesitate a spatiului de locuit….Umilirea, abjectia, durerea nu le percep ca rani exhibate sentimental, ci ca baricade ale intimitatii, ale interioritatii imune la mistificare, demistificare, la frustrare, la justificare.
Tema in discutie este strans legata de un alt subiect propus de dl. Prof. Alexandru Chira: “Portretul unui copac inflorit”
— Olivia Dascalu, http://oliviadascalu.wordpress.com/