iManafu, U.S.A.

Nu puteti sa schimbati subiectul? Hai, ba, ce aveti cu Cristi? Ca e baiat bun…etc.
N-avem, ba, nimic personal cu el. Doar ca Domnia sa continua sa ofere subiecte prea bune de trecut cu vederea…

Cum ar fi acesta. Dl. Manafu afla si i se pare “super idee”. Si evident, ca orice vizitator habitual de ambasade, deplinge faptul ca aiureala marketista se adreseaza doar prostilor din tara hamburgherilor. Alminteri, banuim ca Dl. Manafu ar fi deschis inca o initiativa - ceva de genul “pepsi de blogger” - care ar fi fost la loc de cinste alaturi de alte marete proiecte ale domniei sale, dintre care citam “netoo”, “birou de blogger”, “ce am in geanta”, etc.

Ce ne deranjeaza pe noi: ca o persoana considerata “de virf” in domeniu (care domeniu? - marketing, ba!) se entuziasmeaza la astfel de initiative rasuflate. Daca asta e nivelul de informare si competenta profesionala in Romania, atunci chiar ca nu mai avem sanse. Vezi si postul precedent.

Domnilor marketarzi romani - extaziati de virale si revolutii consumatoristice - uimirea si admiratia dvs. la astfel de initiative ale marilor multinationale este egala cu a noastra fata de nivelul dvs. profesional. Mai pe romaneste - astea sint chestii deja fumate. Faceti un search, cautati, de exemplu, (ca sa ne pastram in domeniu) Soda Jones, care face asta de ani de zile. Hint: momentul in care o companie nivel Pepsi se baga in seama cu astfel de flatulentze, acela e momentul la care valoarea de marketing a ideii e deja aproape de zero barat.

In fine, asta e nivelul, defilam cu el, nu-i asa?

Si ca sa nu scriem un alt post, va invitam pe blogul D-lui Manafu, unde veti afla ce l-a mai pishcat de scufitza pe Domnia sa in ultimele zile. Evident, iar coduri blogosferice americane, iar pareri de la New York Times, alea, alea…
Pe cind interviuri in piata Matache, la coada la shoarma? “…nea Gheorghe, ce zici de codul de blog?”


0 Responses to “iManafu, U.S.A.”

  1. No Comments

Leave a Reply





Despre "VERBATIM"

Avem mai jos o stralucita selectie de citate de pe bloage de globeritze mioritice - ca tot il indemnam mai deunazi pe Buddha sa cerceteze starea blogosferei frumoase. Cum e el tanar si becher... poate punem de o nunta, ceva.

VERBATIM...

Pentru o buna percepere a mesajului, voi puncta etapele succesive prin care am trecut. În centrul studiului meu “vaca alegorica” functioneaza ca instrument activ de introspectie, ca alter-ego intr-o alta dimensiune, fictiva. Daca intr-o prima faza a abordarii subiectului, mesajul era pozitiv - vaca (vazuta ca travesti simbolic), iese triumfatoare in urma interactiunii dificile cu mediul “tepos” arid - în stadiul ultim al acestui proces de auto-investigatie, am ajuns la o abordare a carei finalitate apare mai putin incarcata de sensuri pozitiv-optimiste. Aceasta evolutie treptata de la pozitiv catre negativ, s-a produs ca reactie impotriva mistificarii, ca preocupare asupra relatiei dintre ceea ce vedem in realitate (cu valoare negativa), si ceea ce vrem, de fapt, sa credem ca vedem (cu valoare pozitiva). Am atribuit sensuri negative pierderii statutului uman (vazut ca evolutie bazata pe intelect) datorita tendintei generale catre involutie, prin reducerea la instinctele primare de baza - cele ce tin de supravietuire si perpetuarea speciei.Dintre cele trei instincte care tin de evolutie - instinctul social legat de ierarhie, instinctul de ritualism - reprezentat de comportamentul repetitiv si nevoia teritoriului - voi pune accent pe ultimul dintre ele, si anume pe nevoia teritoriului - ca necesitate a spatiului de locuit….Umilirea, abjectia, durerea nu le percep ca rani exhibate sentimental, ci ca baricade ale intimitatii, ale interioritatii imune la mistificare, demistificare, la frustrare, la justificare.
Tema in discutie este strans legata de un alt subiect propus de dl. Prof. Alexandru Chira: “Portretul unui copac inflorit”
— Olivia Dascalu, http://oliviadascalu.wordpress.com/