Despre continut, plagiat, traducere si furt in Romania contemporana
***EDITAT***EDITAT***EDITAT***(5)
Am ezitat destul de mult inainte de a ma apuca sa scriu postul prezent. Multiple motive, intre care cel mai de seama ar fi lenea de a scrie ceva serios. Spre deosebire de posturile din categoria piticisme, zosolisme, etc; adica mishtocareli usurele. Deasemenea, chiar m-am intrebat in ce masura expunerea propriilor vederi despre subiect ar ajuta pe cineva. Sau ar da de gandit cuiva.
In cele din urma mi-am zis ca daca tot m-am bagat in seama pe ici-colo, corect ar fi sa elaborez, cu atat mai mult cu cat vad lucrurile nitzel diferit de restul lumii.
Asadar…pentru inceput, am fost motivat de Radu, sau mai exact, de postul lui. Pornind de acolo, am inceput sa urmaresc subiectul (furt, plagiat, etc).
Judecand dupa diferite posturi, romanii sunt extrem de sensibili la sterpelitul proprietatii intelectuale. Mult mai sensibili decat alte natii, indraznesc sa zic. Nu conteaza cat de mic e furtul (recenta disputa dintre Apollinaire si VisUrat) ori cat de mare (Trilulilu – Neogen video) romanii sar in sus ca la circ. Posibil sa fie din cauza sistemului nostru juridic, care, mdeh, e nitel mai alaturea cu poteca in privinta asta.
Dar hai sa punem intrebarea: e rau sa furi? Proprietate intelectuala, zic. Parerea mea este ca depinde de situatie. Un exemplu: Ziarul Financiar (o gogoasha de ziar, nu gluma) are obiceiul de a traduce articole din diverse jurnale si reviste de specialitate si a le publica. Un exemplu se poate gasi aici. Furt la greu, nu? Aparent, da. Mai ales ca la inceputul articolului gasim (subliniat) un nume clar romanesc (in cazul de fata – Adriana Rosoga). Evident, ca orice roman neaos, am sarit si eu de fund imediat, desi m-am urzicat in special de traducerea articolului si nu de ceea ce Radu descria ca fiind plagiat marlanesco-roman. Acuma… ca sa fim corecti…ce se citeste la coada articolului in cauza.
Pai, asta:
Ehehe…Deci nu e chiar asa de plagiat articolul…Iar m-am repezit, ca un caine turbat ce sunt, sa latru la gard degeaba…Semnatura autorului e clara, tiparita, alea, alea. Eh, ce-i de facut? Sa zicem mea culpa, mea maxima culpa? Neeeah! Noi suntem romani, precis mai gasim un nod in papura, ceva. Asadar, mai citim o data; chiar de trei ori. Si ce sa vezi! Reiese clar, din continut, din context, ce mai, per ansamblu, ca NU E UN ARTICOL! Face parte din categoria “marketing” (daca nu stiti ce e aia, va explica d-ul Cristian Manafu). Adica, e o bucatica de literatura pt. uzul jurnalelor, care sa fie folosita unde au ramas locuri goale in paginatie…(zoso cunoaste). Mai exact…orice companie care se respecta baga frectii d-astea, in scopul laudarii de sine, pe care le ofera pe GRATIS oricui vrea sa le foloseasca. Se numeste material de umplutura pe profil.
Deci? Se califica la furt intelectual? Nu prea…Se califica la injurat la greu pe bloguri? Evident, din pricina traducerii inepte!. Dar cam atat. Ce concluzie tragem de aici? Aia pe care o stim de mult, anume:
Romanii sunt repeziti, inculti si se mandresc cu asta(1).
Mai departe…alt caz de studiu…Neogen. Daca n-am citit la critica(2) la adresa Neogen-ului in blogosfera romana, de mi-a ajuns pentru trei vieti. Copiaza aia, ailalta, nerusinati, banditi, toate cele. Corect. Copiaza. Cine acuza Neogen de furtisag? Pai, tocmai fondatorul Trilulilu, d-ul Sergiu Biris (‘traiti, dom shaf, am cont la dumneavoastra!”). Inainte de a-mi agonisi mai multe cucuie decat am nevoie, hai sa examinam”originalitatea” conceptului Trilulilu. Ceva nou si nemaivazut? Hardly, cum ar spune d-ul Manafu. YouTube…rings a bell, ceva? Si sa nu aud de la nimeni ca alde Sergiu a copt chestia in urma cu 30 de ani! Clar, Trilulilu e o clona, o imitatie, un furt de concept. Asta e rau? Nu, zice Blegoo. E NECESAR! Cum dracu’ vrem sa ne ridicam de la nivelul de vulcani noroiosi la linia internationala?
Caz istoric: Japonia. Cum au inceput ei? Furand cu nerusinare, copiind la greu tot ce producea vestul la vremea respectiva, prin sudoarea sinapselor (sa ma abtin sa dau link-ul obisnuit? mda, ar fi laim…). Unde se afla acum poporul frate si prieten? Pai…dupa cum stim, produc chestii ORIGINALE (tehnologic, cultural, ce vreti voi), pe care le exporta in toata lumea! Hai, inainte de a incepe injuraturile, ia sa vedem ce marca scrie pe aparatul de fotografiat digital? Da, au furat la greu! Dar au imbunatatit! Cand s-a linistit praful peste situatie, ei faceau mai bine si mai original decat aia de la care au furat ideile in primul rand!
Inapoi la turmele lui Becali…er…oile noastre, zic. Singura chestie care i se poate reprosa lui Calin Fusu e ca a sterpelit codul, iconitzele, chestii de la Trilulilu. Dar…poate exista ceva explicatii, rationamente, alea? Ia sa imaginam urmatorul scenariu:
Scena: o terasa de berarie, in zilele noaste. Sergiu Biris apare din stanga scenei, ocheste o masa libera si o ia in posesie, cu un gafait de satisfactie. Apare Calin Fusu, prin dreapta. Incearca sa gaseasca un loc sa-si odihneasca ciolanele. Locuri…canci. Disperare de cauza…se aproprie de masa lui Sergiu.
Calin: Imi permiti?
Sergiu: (privire dura) Ai si tupeu!
Calin: (cu nevinovatie) De ce?…
Sergiu: (cu convingere, apasat, ardeleneste) Porc de caine ce esti, hot de drumu’ mare, ‘mniezaii!
Calin: (confuz) Shto eta?…
Sergiu: (cu convingere) Te faci ca nu pricepi, ai? Ai furat la greu codurile mele! Te bat, mah!
Calin: (serios) Care, unde, bah, ce esti sarit?
Sergiu: La Neogen video…
Calin: Hah?
Sergiu: Ai furat codurile…
Calin: Hah?
Sergiu: Icoanele…
Calin: Huh…
Sergiu: Esti un hotz ordinar!
Calin: Cand, bah?
Sergiu: Cand ai inceput video Neogen…
Calin: (usurat) Aaaa…eram la mama, eram in vacantza!
Sergiu: (banuitor) Si…zici ca n-ai facut-o singur?
Calin: (sinceritate) Ia libliu tibia…tu ma stii…
Sergiu: (oarecum miscat) Bah, tu minti ca un porc de rusnac ce esti…
Calin: (cu suflet) Nicevo…aia din companie au facut-o…din graba…sa ia si ei un bonus….
Sergiu: (neconvins) Sanchi balagashte….
Calin: (privire in ochi) Ma jur pe icoana Maicii Preciste de la Kiev…
Sergiu: (inmuiat)…Asa, pai si cum…vezi…
Calin: (cu hotarare) Am dat afara ciolovetzul vinovat…facut cod nou, schimbat tot…icoane, alea…
Sergiu: (confuz) Bine, bai, daca zici… (aparte) Chelner! Doua beri acilea!
Calin: (sincer) Nazdrovie!
Sergiu: (sincer) Servus! (aparte) Te prind eu la o adica…cumva, undeva…
Acuma…asta e o fabulatie…de minte bolnava…cum ar zice unii. Dar am vrut sa fac un punct(3). Corect, Neogen a vrut sa bage video cat mai repede. Deci, a furat. Coduri, alea. E vinovat Calin Fusu personal? Habar n-am. Nu cred ca e important. Chestia e…Trilulilu are calitate mai buna. Sergiu este mult mai inclinat sa asculte la utilizatori (si sa actioneze!) decat Neogen video. La final…castiga cel mai bun. Ia sa ne amintim cam cati bani a bagat Microsoft in disperare sa intre si sa bata piata de i-Pod (Eduard, vreo idee? daca nu e “proprietary information”?). Culmea ironiei e ca asta e profesiunea de credinta a lui Calin Fusu…(4)
Deci, unde e furtul, copiatul, alea (afara de coduri, paginatie, etc – care se vor schimba, bag laba-n jaratec)?
Eu vad lucrurile ca fiind un win-win situation. Neogen o sa fie fortat sa inoveze, Trilulilu inoveaza de frica. Cine castiga? Toata lumea, taica. Noi ca o sa avem un produs mai bun, ei doi fiindca o sa se dezvolte.
Si sa nu uitam ca au furat separat ideea, conceptul, zic, de la YouTube…
Mai departe…unul din blogurile mele favorite…asta. Gasesc acolo o miorlaiala, un fel de plangere…
Din nou, vesnica pomenire…se fura idei. Pai…si soarele rasare maine, bai Dragos! Hai sa dau un exemplu: O companie americana (nu zic numele, secret) produce o chestie in China. Chestie inovativa, alea, alea. Mari pregatiri de lansare, bugete, etc (circa 2004). Cam cu vreo luna inainte de marea lansare la apa…se observa din tribune ca produsul e deja pe piata. Mdah. Un fel de…in loc de “NIKE” scrie “MIKE”.
Hatz! Ce-i de facut? Pai…nimic. “MIKE” e deja pe piata, se vinde, se cumpara second hand, deja. E-Bay-ul e plin… In timp ce originalul inca se zbate prin fabrica. Adevarat, “MIKE” e nitel mai prost calitativ decat cel dupa care a fost copiat…merge mai nashpa…dar e pe piata! E mai ieftin! Se vinde! Traiasca globalizarea!
E furt? Da! Se practica la frecventa de 40 ori pe SECUNDA, zi de zi! In toate domeniile! Nu e banc, nu e exagerare! Frecventa de furt intelectual e echivalenta cu rata de foc de mitraliera moderna! De avion de vanatoare, zic. Gatling, alea…
In conditiile astea…inca mai vrem sa ne vaicarim? Taica, singurul lucru de facut este sa inventam mai repede!
Hai, sa lasam vaicareala ca ploua afara, si ca Ceausescu e de vina…
Fiindca si noi copiem! Fiindca si noi ne inspiram! Hai, exemplu trivial: umblu pe blogul lui Radu, citesc, imi vine o idee. Intru la Dragos…gasesc altceva. Pe subiect, zic. Ideea creste. Vad cum se injura iesenii cu bucurestenii…ideea e “cristealizata”. Clar, am furat de peste tot! Sunt un hotz ordinar! Link-uri peste tot, citate, alea…
Concluzie: Lasati vaicareala despre furturi intelectuale! Mai ales cand vorbim despre cum furam de la aia mai avansati decat noi! Cum dracului vreti sa ne ridicam din pamant? Si daca tot furam, sa luam exemplu de la aia care fura bine. Aia care fura ideile si le imbunatatesc! Aia care TRADUC bine (sper sa se auda si in biroul d-ului Sarbu). Nu e o rusine sa preiei, sa prelucrezi! In special in conditiile noastre de acum. Ce dracu’ frate, avem mai putin de 20 de ani de jecma…er…democratie, vroiam sa zic. Nitica minte deschisa, zic.
Nota: Ca sa preantampim barajul de artilerie de coshmar (poetic frantzuzesc), expun urmatoarea poveste. Cine vrea s-o creada…bine. Cine nu, poate s-o copieze.
Deci: VisUrat chiar s-a jignit pe bune fiind acuzat de furt intelectual. S-a rasucit noaptea prin somn. A avut vise urate. S-a simtit nedreptatit. De soarta. Fiindca el chiar are greatza la asta cu furatul. De orice fel. Asa a fost el educat. Zice cineva de el ca fura…i se aprind creierii. D-aici toata tavetura.
Sfat: Sebi, data viitoare cand mai dai prin Buc, vino cu o sacosa cu 4 (patru) sticle de Cotnari, telefon la mahalaua frantzuzeasca, vazut, placut, pupat piata, alea. Poti sa stii? Ia niste glue d-ala cu tine, poate il scapi pe Apollinaire de ciocanitoare.
(1) Blegoo e mandru ca e roman.
(2) Luati si guglitzi, ca marfa e berechet.
(3) Interviul Comanesu-Fusu. la Comanescu pe blog.
(4) Deasemenea, tot la Comanescu.
(5) Asa cum s-a observat din tribune, Blegoo s-a repezit ca vaduva la maritat. Unde? Pai…la treaba cu Ziarul Financiar. Nu numai ca e un plagiat grosolan si stangaci, ca sa nu mai vorbim de traducerea “clueless”, dar se pare ca e ceva UZUAL!!! Adica, se practica “on a daily basis”, mai mult sau mai putin…
Acuma, eu am vrut sa apar principiul de a fura idei, concepte, alea, alea…in perioada de dezvoltare a unei societati. E necesar, cred eu. Nu se poate altfel. Fiindca, nu exista bani pentru reportaje reale. Pentru ca nu exista reporteri, oameni cu relatii si conectii necesare pentru obtinerea de informatii. Deci, mai preluam un articolas, ici, colo. Mai deschidem mintea romanului, zic. Dar de aici si pana la a te obraznici SEMNAND o traducere aiurea cu numele tau…e o distanta. De bun simt, cred eu. Scrie-l ca editorial, ca informatie generala, daca nu poti altfel, dar nu te SEMNA pe ce nu e al tau! Traducere proasta nu se califica drept “creative adaptation” si deci, nu poate fi semnata. Bun simt, zic. Zicea cineva de “20 de ani”? Asa cum se vede…se intrezareste mai degraba 200 de ani. Mai e mult pana departe…
Pe de alta parte, o nota optimista, si anume: blogurile si interactia dintre oameni pe internet par sa curete genul asta de mentalitate. Poate mai e ceva speranta…
Oricum, am pastrat articolul original din New York Times, semnat de domnul Keith Schneider, din Cincinnati, Statele Unite ale Americii, publicat la date de 17 decembrie, 2006. Sfatuim prieteneste pe (d-ra, d-na?) Adriana Rosoga sa viziteze acest site, in caz de nelamuriri. Oricine alcineva care are intrebari, aici.
Disclaimer: Desi scris in limbaj popular, acest post e scris in serios.
Comentarii
13 Comentarii to “Despre continut, plagiat, traducere si furt in Romania contemporana”
Comentezi?



Ca sa nu mai ma plictisesti – pe viitor- cu Fusu si Comanescu, ia de priveste dumneata A I C I
Acum mi-e somn; te astept cu concluziile (ce vor sa exprime naratorii) si daca ti-a placut ..mai cere.
Continuam maine
Te inseli cand spui ca Mike Nazzaro, presedintele Buzzmetrics, este autorul articolului. In ZF, autorul articolului este trecut chiar dupa subtitlu.
Daca nu o dai tu, o sa fiu obligat sa o ofer eu, dar doar saptamana asta e valabila oferta
Daca te uitai cu mai multa atentie, vedeai ca numele de Mike Nazzaro este cel caruia ii este atribuit citatul pozitionat chiar sub nume. Deci articolul ramane in continuare un plagiat.
Ai mai putea spune ca in primul paragraf se gaseste ceva de genul bla-bla-bla-bla, scrie International Herald Tribune. Si ca asa se scuza traducerea. Dar nu se scuza, pentru ca articolul e copiat din NY Times (sic!) si mai mult, cu toate ca Business Magazin are intr-adevar un parteneriat cu NY Times pentru a prelua diferite materiale – mediocre, dar asta e – nu cred ca a facut un parteneriat cu ei ca sa ii plagieze.
Eu nu am sarit in sus cand a venit vorba de plagiat. Cunosc foarte bine tot ce se intampla in presa scrisa in legatura cu acest subiect. Nu am sarit in sus, pentru ca nu sunt nici inept, nici incult si nici nu ma mandresc cu asta, pentru ca nu sunt din aceasta categorie. Eu am sarit in sus pentru ca aici este vorba de un cotidian de afaceri care se promoveaza ca fiind de calitate.
E foarte simplu: citesc zeci de publicatii de business in fiecare saptamana, evident ca doar cateva din Romania si simt cand un articol nu este scris de un roman. Da, este chiar atat de evident. Ar trebui sa te uiti in Target, lunarul de business al Publimedia. Sau uita-te foarte atent la textele domnisoarei Anca Arsene. Pentru un articol despre web 2.0 din Business Magazin a copiat incredibil de multe pasaje dintr-un cover story din Time Magazine.
Asa ca mai bine analizeaza cu multa atentie, pentru ca ai facut o greseala.
P.S. Astept berea pe care mi-o datorezi
Uite aici linkul catre articol, ca sa nu zici ca inventez si ca spun prostii:
http://tinyurl.com/24hk9m
Sper sa nu fie trecut prea repede in arhiva NY Times, ca dupa aceea o sa fie pe bani. De citit repede-repede. Si mai e si foarte interesant si bine documentat.
WhiteWolf:

Am fost, am vazut. Concluziile mele…banuiesc ca sunt destul de aproape de ale tale. Dar sarim in alt subiect, care ar putea fi intitulat “Diferente culturale: efecte negative”, sau cam asa ceva. Scrisese vivi un post pe subiect mai demult.
Acuma…sper ca nici tu nu te-ai simtit inclus in categoria “repezitilor”…
In incheiere, pot sa spun ca am avut o zi buna: mi-am luat bobarnace si de la tine, si de la Radu. As fi meritat scatoalce, dar voi sunteti mai ingaduitori…
Cu dedicatie:
http://www.blegoo.com/wp-conte...../06/ww.jpg
Radu:

Nu numai ca ma insel, dar (asa cum singur am recunoscut), fac parte din marea gloata de romani repeziti, inculti si mandri de ei.
Din fericire, nu chiar toti suntem asa, tu fiind cel mai bun exemplu. Am fost unde m-ai trimis, am descarcat, am citit, am comparat cu “traducerea” romaneasca.
Personal, iti multumesc pentru rabdare si indrumare. Daca inseamna ceva pentru tine, as vrea sa-ti spun ca nu ti-ai pierdut timpul degeaba.
Ar mai fi multe de spus pe marginea subiectului cu furtisagul la romani, dar ma grabesc cu asta:
http://www.blegoo.com/wp-conte.....6/radu.jpg
Voi edita postul original cat de curand, in lumina comentariilor tale. Muncesc sa gasesc o formulare suficient de condamnabila (la adresa mea) si laudativa (la adresa ta).
B-man, totul e ok.
si mai sunt si incapatanat cand stiu ca am dreptate, ceea ce ma baga in marea categorie a romanilor inflexibili, bagaciosi si mandri de ei.
Am vrut doar sa iti arat ca, din pacate, ocupandu-ma de presa in viata de zi cu zi, microbul documentarii ma urmareste. Adica timpul nu este niciodata pierdut pentru mine cand vreau sa demonstrez ceva
Cat despre editarea postului, don’t bother, nu are sens sa te mai chinui cu asa ceva. Eu sunt multumit ca s-a facut lumina in acest caz. Si acum imi vine sa rad de faza cu citatul surselor, sa citezi un ziar si sa copiezi din altul. E mult prea stupid si penibil pentru a mai face orice alt comentariu. Let’s call it a day si sa mergem mai departe.
Cheers, mate!
Radu…nu puteam sa las lucrurile asa cum erau. Cum am spus si in edit, eu cred ca e necesar, imposibil de evitat furtisagul intr-o anume perioada de timp. Dar nu am inteles prin asta ca e bine sa ne furam singuri caciula, moral vorbind. Fiind costient de plagiat reprezinta un prim pas inainte, spre dezvoltarea proprie, cum s-ar zice. Suntem in clasa intaia, da, si e necesar sa copiem ca sa invatam sa scriem, sa producem, sa facem turism, sa ne dezvoltam, cumva. Ca doar n-o sa continuam la nesfarsit sa ne furam intre noi si sa zicem ca ne dezvoltam, democratizam, alea, alea.
Inca o data, iti raman indatorat. Sper cu sinceritate ca vei continua sa faci corectura prin Blegoo…daca tu nu? atunci cine?
Plagiat si furt in România… pleonasm curat.
La urma urmei, de ce sa nu plagiem daca se poate ca, oricum, viata este scurta si, daca mai si gândesti, te doare capul.
Macar daca s-ar plagia numai lucrurile bune !
Macar daca m-ar plagia si pe mine cineva !
Macar daca as reusi sa ma plagiez !
Macar daca as fura si eu ceva…, asa, ca altii !
Macar…, sau barem, sau ceva de genul asta !
EEE! tra?im si noi pe lânga ceilalti.
Am lasat mai devreme un comentariu.
Din pacate, am mai gresit când am apasat pe taste, drept pentru care au aparut niste semne de întrebare ! Nu le luati in seama !
Exista si întrebari care nu asteapta raspuns !
Or fi si raspunsuri fara întrebari ???
Quest-ce-que vous credeti ?
Patric, nu e vina ta – e vina mea. Zoso mi-a spus mai demult cum sa fac sa mearga diacriticele pe blog, dar nu am executat. Ca asa-s romanii, de ce sa faca ce le spun altii, nu? Nu conteaza ca sunt sfatuiti de bine…
Am editat semnele de intrebare .
Draga filozofule,
Din pacate comenatriile tale sunt doar
niste “mishtocareli”-asa cum le numesti si tu mai sus- prea putin originale.
In ceea ce priveste tentativa ta de-a caracteriza ZF-ul, tre sa spun, ca un cititor fidel ce sunt, ca te inseli amarnic si ca nu ai o cultura economica prea vasta. rubrica business international se regaseste in toare publicatiile internationale- care preiau texte si le traduc, sub mentiunea ca se citeaza o anumita publicatie.
Draga Abela,
Din pacate, cred ca ai citit articolul meu “pe diagonala” (cum se zice prin popor).
Problema mea nu e cu tradusul… (desi aici ar fi de discutat calitatea, evident) ci cu faptul ca nu se precizeaza CLAR ca e traducere…
Ar mai fi de mentionat si faptul ca nu e un articol de analiza ori editorial, ci mai degraba un fel de combinatie press-release+self-promotion.
Altfel… ce sa zic, o sa incerc sa imbunatatesc “mishtocareala”, nu?
Multumesc de critica si observatii; sincer, zic.