Plagiatura la Jurnalul National
Pentru intaiul meu post in calitate de blog sitter am ales ca subiect o recenta controversa in net-ul romanesc. Ceva firesc, as spune, in spiritul acestui blog.
Faptele sunt cunoscute: Fulgerica a remarcat pe site-ul Jurnalului National (editia on-line) o plagiatura grosiera. Daca as fi rautacios, as intreba ce cauta el pe acolo? Dar asta ar fi o divagatie de la subiect, nu-i asa?
Nu conteaza…reactiile au fost violente si imediate, in spirit mioritic (“muie, bah!”, “mori in bezna!”, “Hotii!!!”, etc, etc). O luare de atitudine destul de sanatoasa, chiar daca vulgara in majoritate.
Interesant de observat (pentru mine, cel putin) cum o astfel de dovada de neprofesionalism a degringolat in acuzatii la adresa lui Victor Ciutacu. Insinuarea fiind ca el apara si promoveaza astfel de practici. Nu il cunosc, nu suntem cumetri, nu mi-a botezat vreun copil si nici nu jucam carti impreuna. Deci, nu pot fi acuzat ca ii iau partea. Totusi, logica si bunul simt ma obliga sa intreb daca cineva care are de facut o emisiune la televizor, si are si functia de redactor sef adjunct la un ziar, si mai scrie si pe blogul personal, si poate mai si doarme, mananca, si de ce nu, petrece timp cu propria familie, deci o astfel de persoana mai are si timp de dirijat plagiaturi la editia on-line al JN.
Si sa nu uitam ca plagiatul nu a fost pus la loc de cinste, la articolele semnate de angajatii JN, ci mai degraba, la rubrica relativ obscura “primim de la cititori” (stiu ca nu se intituleaza asa, dar vreau sa subliniez relativa obscuritate a sectiei).
Daca as fi un adept al teoriei de conspiratie, as zice ca zoso, ori visurat, ori alta persoana interesata, a plantat expres articolul acolo, ca sa poata sa il atace pe Ciutacu. Si poate ca nu e chiar de domeniul fanteziei, dar cum nu am nici o proba, ma abtin.
Au mai scris despre asta si cel plagiat, Adrian Enache, Ariel Constantinof (singurul care a incercat sa puna lucrurile in context…”din gura pruncilor graieste adevarul”, nu? fara succes, urletele gloatei fiind prea stridente), Razvan Bibire, Arhi, Piticu, Dece, Denisa si altii.
Acuma, in concluzie, eu cred ca a fost o intamplare fericita. Indiferent cine si de ce e raspunzator. S-a stabilit ca furtul de proprietate intelectuala nu se mai tolereaza in Romania. Asta e bine. Deasemenea, cred ca site-urile diferitelor publicatii romanesti au luat notita. Si, ca raspuns la cei care au aparat JN spunand ca “…nu e posibil sa verifici tot ce vine de la cititori!”, eu ofer o mica sugestie mai jos, luata dintr-un ziar de mana a 8-a, din America, si care cred ca poate fi adaptata la orice site romanesc din categoria JN. Anume, orice fel de “scrisori” care nu au o semnatura valida si adresa valida…nu se publica! Punct! Asta o sa descurajeze orice plagiatori viitori, cred, iar cel care e raspunzator de site poate verifica simplu, prin telefon, cu cine are de-a face. Deasemenea, in cazurile rare de plagiat viitor, ar fi foarte simplu si demn din partea redactiei, sa stearga articolul, si sa il inlocuiasca cu o nota scurta, explicativa. Civilizat, nu?
Ei, eu nu am sa-mi tin respiratia in asteptarea punerii in practica a unor astfel de idei. Dar nici nu disper.
Comentarii
4 Comentarii to “Plagiatura la Jurnalul National”
Comentezi?




Pe blog la Arhi, la VisUrat, acum (iata) si aici sustin aceleasi idei ca si tine .E chiar absurd sa arunci vina pe o singura persoana, in acest caz, Ciutacu pentru ceea ce e un fenomen, MAI ALES in ambele sensuri.
Asa cum “jurnalistii” plagiaza bloggerii, tot asa, si in sens invers se practica un copy & paste ordinar si fara o minima acordare a creditului cuvenit.
“Spune-mi, cata vreme si jurnalistii si bloggerii au uscaturile lor, bunele si relele, care ar trebui sa ridice primul piatra si de pe ce pozitii , Arhi ?
Cum sa acuzi un singur om , un singur ziarist -indiferent de la ce publicatie- de lipsa de onestitate a celor de la ziarul lui sau, invers, cum sa ii faci vinovati pe blogerii corecti fata de lipsa de onestitate a celor care polueaza prin copy& paste ?
Nici una dintre parti nu include doar alb sau negru.”
Asa spuneam pe ArhiBlog, asa sustin si in continuare.
Ce mi se pare trist tine de faptul ca , de regula, reactiile sunt la cald, la impulsul nervilor si la discretia visceralului, a violentului. Daca tot e sa se faca ceva in privinta proprietatii intelectuale, cum zici, e nevoie de ceva peste simple injuraturi.
@WhiteWolf: Evident, gandim la fel. In mare, vreau sa spun. Personal, nu mi se pare trist ca reactiile se produc la cald, la fierbinteala. Cred ca e ceva firesc, normal, potrivit cu varsta si cultura respectiva. Viata fiind un bun profesor, lucrurile se vor corecta in timp. Asta nu e o speranta, e o realitate; dureaza, dar ajungem acolo cu totii.
Sper sa iti reuseasca, mai devreme sau mai tarziu, incantatiile astea voodoo