Aplaudaci, Lingai, Pupicuristi in blogosfera mioritica
Am urmarit cu interes recenta emisiune (Ocupatie sau Trend?) a lui Victor Ciutacu avand ca invitati pe Bobby Voicu si Adrian Ciubotaru. Per total, mi s-a parut o idee buna, cu atat mai mult cu cat Victor a promis ca va relua subiectul in emisiuni viitoare. Bobby a vorbit mult, putin cam stufos, cam incarcat; clar, stie mult despre subiect si incerca sa acopere toate unghiurile. Bobby… simplifica! rezuma! nu te pierde in detalii… Adrian era usor patruns de ideea de se afla intr-o emisiune TV, dar s-a descurcat; cred ca pe viitor o sa fie mai degajat. Inceputul este greu, Adriene, restul vine de la sine. Victor, alegerea invitatilor a fost inspirata: unul “hard”, unul “soft”. Sunt destul de diferiti ca personalitate incat sa devina parteneri permanenti de discutie. Poate in emisiunile viitoare vei aduce cate un “special guest”?
Eu unul am fost surprins de faptul ca Victor a abordat un astfel de subiect; mi s-a parut un act de curaj, desi poate el va largi cumva tema pe viitor. Blogurile in Romania reprezinta ceva (relativ) nou, adevarat, insa mi-ar place sa aud parerile lui Bobby si Adrian despre web-ul romanesc in general, nu numai despre jurnale on-line. Asa-zisele bloguri “culturale” mentionate in emisiune deja reprezinta site-uri in sine si capata o influenta tot mai mare. Blogosfera se diversifica, se imparte deja pe nise si nu in ultimul rand, se maturizeaza.
Eh…nu chiar. Si aici ajung la titlul acestui articol. Asadar, blogosfera se diversifica, se imparte pe nise(1), si nu in ultimul rand, se prosteste cu mult entuziasm. Privind din exterior, nu-i asa, imi e extrem de greu sa inteleg reactiile unora la ceea ce ar trebui (IMHO) sa fie aplaudat, salutat si sprijinit. Pentru mine, cel putin, devine din ce in ce mai clar faptul ca pe Victor Ciutacu il preocupa fenomenul blogurilor dincolo de un interes profesional. Folosind bunul simt, orice persoana vede (obiectiv) ca lui chiar ii place “blogging”-ul, si (deocamdata) il amuza, il distreaza si ii ofera ceea ce slujba zilnica nu ii permite. In special, relatii sociale bazate pe simpla preferinta personala (Adrian Ciubotaru spunea foarte bine despre asta in emisiune) si nu dictate de interese pur profesionale ori financiare. Dar, NUuu! Nu se poate asa ceva! Nu exista! Imposibil!
Romania e un teritoriu unic, din punctul asta de vedere: daca scrii un comentariu pe blogul cuiva si iti exprimi adeziunea la ideile expuse de autor, devii automat “aplaudac”. Daca scrii un post in care admiri blogul altcuiva, esti “pupincurist”. In cazul de fata, daca indraznesti sa consideri ca Victor Ciutacu a avut o initiativa buna (pentru toata comunitatea de bloguri din Romania!) si a oferit o expunere la nivel national, atunci se cheama ca esti “lingau”. Pentru mine este extrem de amuzant sa vad vechea filozofie “cine nu e cu noi, e contra noastra!” reinviata si reimpachetata.
Pentru cei care vor sa vada exemple, va ofer comentariile de aici si de aici. Nu dau link-uri separate, fiindca nu cred ca e necesar.
Concluzie: Silviu Brucan era un mare optimist! Cred ca avem nevoie de minim 200 de ani ca sa ajungem la nivelul unui discurs civilizat in societatea (virtuala) mioritica.
Alfred, cu scuzele de rigoare, te rog sa ma consideri Pupincuristul, Lingaul si mai ales, Aplaudacul tau #1.
(1) A se citi “gashcutze”, “triburi” ori “haite”.
Comentarii
3 Comentarii to “Aplaudaci, Lingai, Pupicuristi in blogosfera mioritica”
- "I come in peace.I didn’t bring artillery.But I’m pleading with you, with tears in my eyes: If you fuck with me, I’ll kill you all."
- Zic și io: http://t.co/1cFPBgPc
Auzi, nu e nimic nou dacă zic că prima condiție pentru a ține un blog este să ai timp. Din această cauză, oameni maturi cu probleme sociale n-o să prea vezi ținând un blog.
Se pare câ, exact la popul opus, condiția pentru a avea un blog de calitate este să ai puțin timp.
Și anume exact atât cât să te foțeze să îți exprimi ideile concret și concis. Exact atât cât să publici doar dacă ai într-adevăr ceva de zis.
Un articol de blog care se respectă ar trebui să apară atunci când nevoia de a spune chestia care îți arde neuronii încercând să iasă echilibrează sau depășește cu criza ta de timp.
Altfel, se pare că există, așa, o tendință naturală spre a publica toate prostiile care flutură printr-o minte sau alta.
Așa că, n-aș zice că suntem ca națiune mult în urma altora, dpdv blogosferic.
Doar că avem al dracului de mult timp…
Cât pe-aci să uit. Mulțumesc pentru vorba bună.