Monarhia in Romania
Profitand de nitel timp liber, dau si eu cu nasul ici-colo prin gloabe, ca tot omul.
Dau peste o chestie interesanta la zoso (http://www.zoso.ro/2008/06/pentru-regalisti.html) si inca una la WhiteWholf, unde m-am bagat in seama fara jena. Dar aia o sa fie o insemnare separata, ca n-am cum sa le amestec.
Deci, zice zoso:
“1. Mihai I al Romaniei nu e ala care si-a abandonat poporul si a fugit din tara speciat de comunisti?
2. Si pentru cele de mai sus i s-a retras titlul de “print de Hohenzolern”, pe care il folosea in loc de “Rege al Romaniei”, fiind fortat sa revina la titlul de “al Romaniei”, desi el nu prea voia?
Intreb si eu, pentru ca nu inteleg ce cauta cocalarul istoric omul asta in tara noastră.”
Ma rog, zoso, ca de obicei, se repede, poate lucrurile nu stau chiar asa… dar oricum, nu e treaba mea.
Dar am fost curios sa citesc si ce zice poporul, la comentarii, adica.
M-am intristat. Nu fiindca multi spun prostii – spun si eu din cand in cand, nu? Dar o cantitate asa mare de aiureli, scrise cu hotarare si siguranta de sine… mai rar.
“1. Mihai I al Romaniei nu e ala care si-a abandonat poporul si a fugit din tara speciat de comunisti?
Esential… corect. Ma rog, tonul e popular/zeflemitor…dar din pacate, asa este. Cateva detalii, pentru cine n-are chef sa rasfoiasca prin carti, ori arhive de internet.
Regele Mihai I a domnit de doua ori: prima data din iulie 1927 pana in Iunie 1930, deci de pe la 6 anisori pana la 9 ani (in fine, a fost o regenta, dar oricum, el era titularul functiei) si a doua oara din septembrie 1940 pana in decembrie 1947.
A doua domnie nu a fost constitutionala(!), maresalul Antonescu, impreuna cu Garda de Fier l-au fortat pe regele Carol II sa o ia din loc, cu amanta cu tot si l-au pus pe Mihaita pe tron, FARA juramant pe Constitutie, FARA aprobarea parlamentului, uite-asa, ca asa a vrut Maresalul. Pur si simplu, i-au pus coroana pe cap, Patriarhul Nicodim l-a dat cu untdelemn… si gata treaba!
C-asa e in Romania, tenis, vroiam sa zic.
Practic, asta inseamna ca Mihai I a domnit a doua oara ca monarh absolut, neconstitutional, doar prin gratie divina. Nu radeti ca vacile, astia sunt termeni oficiali, diplomatici, care vaz’ica.
Adevarat, desi era monarh absolut tot nu putea sa faca mare branza LEGAL; doar putea sa se dea seful suprem al armatei si sa desemneze un prim-ministru… si cam atata.
Nu e doar un detaliu trivial, are importanta relatat la abdicare, ca si la comportamentul lui in ’47, apropo de abdicare.
Asa… mai departe. Pe la mijlocul lui 1943, razboiul mergea cam prost pentru nemti, si fireste si pentru aliatii lor, cum am fi romanii. Ai nostri politicieni (de atunci) nefiind total retarzi, au intrat in negocieri cu englezii si americanii in speranta de a se preda vestului si a evita ocupatia sovietica. Eh, n-a fost sa fie, shulfele de aliati (vestici) refuzand o pace separata, fara participare ruseasca.
Taranistii, liberalii, comunistii si democratii s-au constituit in Blocul National Democrat, un fel de superpartid (Frontul Unitatii, ceva?) cu scopul de a se retrage din tambalaul mondial cu cat mai putine pagube. Regele Mihai se pare ca nu a fost prea greu de convins si ca atare, la 23 August cu sprijinul comunistilor l-a arestat pe Antonescu si ne-a eliberat de sub jugul fascist, cum se spune prin popor. Brava, Maiestate!
O mica nota pentru curiosi: Uniunea Sovietica l-a decorat pe regele Mihai I cu Ordinul Victoriei pentru curaj personal dovedit in debarcarea Maresalului si merit personal in iesirea Romaniei din razboi. Ma rog, iesire… pentru un timp. Pauza de fumat, alea.
Rusii au intrat in Bucuresti pe 31 august; armistitiul intre URSS si Romania s-a semnat la Moscova in septembrie, noi, romanii, declarandu-ne de acord sa platim reparatii de razboi, sa dam Basarabia si nordul Bucovinei la rusi, si alte mici kkaturi d-astea. Normal, am dat si ceva oameni (15 divizii sub comanda sovietica, urmand sa lupte contra nemtilor – din care au murit vreo 120 de mii prin Ungaria si Cehoslovacia – precum si vreo 130 de mii de prizonieri de razboi romani care s-au indreptat spre Siberia, sa ajute la taiat copaci).
Dar, sa revenim la Mihaita…
A facut greva regala (REGALA, nu legala) adica nu vroia sa contrasemneze decretele lui Petru Groza, chestie care se leaga de faptul ca el nu era rege CONSTITUTIONAL. Normal, pe Groza l-a durut in baschet, iar pe rusi si mai putin (’45-’46). Mai tarziu, nu l-a salvat pe maresal oferindu-i amnistie sub motivul ca nu era legal s-o faca. Ma rog, chestii avocatesti, ce stiu eu.
Ce stiu insa, este ca in amintirile lui zice ca l-a amenintat Petru Groza cu pistolul… dar altii (Enver Hogea) zic ca era Gheorghiu-Dej cu pistolul.
In fine, ce e de necontestat este ca ministru adjunct de externe sovietic, Vishinski a venit personal sa trateze abdicarea regelui, promitandu-i o pensie (platibila daca se retrage in Mexic) precum si ceva banuti de buzunar (juma’ de milion de franci elvetieni). Plus alte chestii…
Nu cred in legenda trenului regal incarcat cu aur, dar nici nu cred ca suveranul a plecat doar in izmene si camasa. Arhivele rusesti, ca si alea britanice descriu cam aceeasi suma, cam aceleasi aseturi date regelui, deci…
Oare a fost speriat de comunisti? Nu cred, fiindca abdicarea a fost un proces relativ lung, plin de negocieri, nu ceva facut pe fuga. Dar poate faptul ca rusii l-au executat pe printul Kiril, regentul Bulgariei in ’45 i-o fi dat de gandit, mai stii?
Oricum, el a taraganat sa denunte abdicarea ca fiind ilegala fiindca era in negocieri cu guvernul ca sa isi mai traga ceva proprietati din tara, ori compensatie pentru.
Oare a abandonat poporul? Depinde de cum vrei sa privesti situatia… practic, el nu putea face mai nimica, rusii deja erau decisi sa instaureze guverne pro-sovietice, comuniste. Si nu i-a casunat lui Stalin din nimica; a fost o reactie fireasca la Planul Marshall si evenimentele curente in Europa de vest. Si sa nu uitam ca vorbim de un om care la vremea abdicarii avea 26 de ani. El era interesat de gagici, automobile si alte d-astea. Mi se pare firesc.
Mihaita n-a fost aceeasi stofa ca regele Carol I…
Oare a fugit? Nu, a plecat pe indelete, cu negocieri, la modul civilizat, nicidecum cu huiduieli si amenintari.
2. Si pentru cele de mai sus i s-a retras titlul de “print de Hohenzolern”, pe care il folosea in loc de “Rege al Romaniei”, fiind fortat sa revina la titlul de “al Romaniei”, desi el nu prea voia?
Pai… nu! Titlul de Print de Hohenzollern nu i s-a retras lui personal, ci mai degraba intregii familii regale din Romania in vremea primului razboi mondial, de catre Hohenzollern-ii din Germania, ca pedeapsa ca au luat atitudine contra Germaniei. Deci, el n-avea voie sa foloseasca titlul oricum… dar ce conteaza…
Oricum, a folosit apelativul doar pentru o perioada scurta de vreme, in timp ce ducea tratative cu guvernul roman de atunci. Cand s-a ispravit cu tratativele, a denuntat abdicarea ca fiind ilegala si si-a reluat titlul de Rege al Romaniei.
Oare ce cauta omul asta in tara noastra? Pai, el e nascut la Sinaia, e roman, nu? Fiind roman, poate are si apucaturi romanesti, nu? Poate l-o fi apucat dorul de tara, alea?
Oricum o iei, e un om de 87 de ani (multi inainte, Maiestate!) care a trecut prin ceva chestii la viata lui. Ma indoiesc ca se zbate aprig sa traga bani sau case. La varsta lui…
Dar poate ca i-o fi venit simtul datoriei de rege, mai stii?
NOTA: Am incercat sa scurtez pe cat se poate, dar actiunile regelui Mihai I in legatura cu abdicarea pot fi judecate corect doar tinand cont de vremurile in care s-au desfasurat. Nu sunt regalist, nu-i tin partea, nu-l apar; cum ziceam insa, ma intristez sa vad cum unii aleg sa priveasca superficial niste evenimente deloc banale.
Comentarii
14 Comentarii to “Monarhia in Romania”
- "I come in peace.I didn’t bring artillery.But I’m pleading with you, with tears in my eyes: If you fuck with me, I’ll kill you all."
- Zic și io: http://t.co/1cFPBgPc
Chiar ca zosoisme
Am zis si la mine, zic si aici; prea mult ne freaca grija CE e Romania si prea putin CINE. La fel si cu , regele; ce si de ce e. Mai putin cine, din pacate
Adica, in opinia mea, o bucatica inca VIE de istorie pe care continuam sa o banuim, sa o rastalmacim si sa o acuzam in loc sa incercam un dialog direct la sursa inca in viata.
Si doar daca ne gandim cu ce oameni , cu ce romani si ce caractere a avut sansa sa fie contemporan, cata istorie a trait pe viu (nu in filme sau carti), mi se pare ca si dupa atatia ani il nedreptatim refuzand sa il intrebam si sa il lasam sa povesteasca. Mai ales la varsta care o are, varsta la care, cu siguranta, ar putea expune totul lipsit de patima sau ranchiuna.
Hmmm, interesant.
Nici nu ma gandisem la unghiul asta de vedere. (“…o bucatica inca VIE de istorie…”)
Dar asa e.
Regele… e parte din istoria noastra, parte din Romania. In loc sa-l bagam in seama, sa-l facem parte din dialogul social-politic, noi dam cu kkat in el.
Nu cred ca monarhia are vreo sansa de revenire in Romania, noi nu prea o avem (acuma) pe aia cu “onoare”, “cinste”, “traditie” si alte balarii d-astea. Dar asta nu inseamna ca n-ar trebui sa-l bagam in seama mai mult. Ca mult timp nu mai are…
Cand n-o sa mai fie, o sa ne para rau ca n-am intrebat.
Dar… asa-s romanii, nu? Asa am facut mereu, in orice imprejurare (cu Mircea Eliade, de exemplu).
Stau si ma intreb daca cineva, hai sa zic, Krossfire, ori de ce nu, chiar zoso, n-ar trebui sa ceara un interviu cu regele. Nu despre “trenul de aur”, dar poate ceva mai simplu, ceva gen: Cum era Churchill? ori chestii d-astea…
In definitiv, Mihai I e singurul roman care chiar are amintiri pretioase despre Romania intr-o anumita epoca. Normal, din punctul lui de vedere, dar tocmai asta e important. Ca punctul de vedere comunist il stim deja.
Foarte bun articolul, felicitari!
Revin la parerea mea, de asemenea sustinuta de ceva documentare. Uiti doua aspecte importante : Mihai I a jurat in fata lui Antonescu si a lui Miron Cristea la incoronare iar Antonescu l-a ajutat sa-si aduca mama in tara => Oricum ai da-o, Mihai I a tradat.
”Marile” partide erau la ora respectiva formate din mosuleti lipsiti de coloana care nu au acceptat sa faca un guvern cu Ion Antonescu si prin urmare acesta ales legionari in Guvern.
Antonescu trimisese o scrisoare alitilor in care cerea arminstitiu. Nu s-a putut, multumita celor ce conspirau impotriva sa.
Politic, Mihai I nu mai are niciun drept odata cu abdicarea. El chiar nu mai poate cere nimic datorita faptului ca proprietatile regale sunt in marea lor majoritate atribuite de stat, nu mostenite ca la marile familii.
Mihai I nu a luat nicio decizie logica sau rationala cand a fost rege (tanar , e drept) si mai bine ramanea la insigna de pilot. Ceea ce face acum este cel putin dizgratios.
mda, am incercat si eu sa comentez pe blogul lui zoso fascinanta lui experienta cu domeniul istoric. bine-nteles n-am fost apreciat, si comentariul a ajuns la buda, desi am fost cat se poate de politicos.
in schimb asa ceva se permite: “Mda, mai da-le si-n paula istoriei de cadavre ambulante. S-a schimbat naibii oranduirea sociala de vreo 3 ori de atunci si noi ii tot dam inainte cu maimutele astea incoronate.”
anyway, vroiam sa-ti spun ca in anumite carti precum si in marturia regelui Mihai, se afirma ca Petru Groza l-ar fi amenintat in ziua abdicarii ca daca nu semneaza actul de renuntare, va condamna la moarte 1000 de studenti care fusesera arestati din motive politice si erau tinuti la Jilava. ca-i adevarat sau nu, nu stiu, oricum aceasta este afirmatia regelui si pe doctor Petru Groza il cred in stare si de mai mult de atat. si inca ceva, actul de abdicare nu a fost indelung negociat, asa cum fals presupui aici. regele Mihai, venind de la Londra in noiembrie 1947, tocmai isi anuntase logodna cu Ana de Bourbon-Parma (pe care o intalniste abia cu o saptamana inainte de acest anunt). asta insemna bine-nteles o consolidare puternica a sentimentului regalist in Romania si nicidecum o tentativa de fuga, mai ales daca se lua in considerare eventualitatea unor mostenitori directi (adica copii ai lui Mihai, nu rude de gradul X din partea familiei de Hohenzollern). in aceasta situatie, partidul comunist se vede nevoit sa-l indeparteze pe ultimul monarh din blocul estic, intrucat prin casatorie, Mihai I ar fi adus un simbol in plus de partea regalitatii si anume cel al “reginei” (reginele Romaniei au reprezentat intotdeauna un sprijin pentru natiunea romana, fie ca vorbim de Carmen Silva sau de regina Maria). de mentionat este si faptul ca Romania a avut dintotdeauna o traditie pentru monarhie, spre deosebire de tari ca Polonia, Iugoslavia, Bulgaria sau Grecia. aceastea au renuntat mult mai usor la monarh in favoarea republicii, tocmai pentru ca regalitatea nu le-a adus satisfactii majore in plan istoric si politic (cum ar fi infaptuirea Unirii dupa primul razboi mondial, boom-ul economic din anii ’30 sau reconfigurarea Bucurestiului sub Carol al II-lea, plasandu-l pe axa culturala a Europei).
un episod care pe mine m-a emotionat a fost povestit intr-un documentar de unul dintre apropiatii regelui si se referea la momentul plecarii in exil, cand – incolonati in gara pentru a “saluta” retragerea regelui – unul dintre membrii corpului de ofiteri, barbat in toata firea, avea siroaie de lacrimi pe fata.
cred ca Romania are nevoie de simboluri mai relevante si mai solide ca becali sau vanghelie sau iliescu. si cred ca nu are niciun sens sa manjim cu cacat o parte din istoria tarii noastre, numai de dragul ratingului.
fuck zoso si traiasca Regele!
@krossfire, documentata de cine ? Cu ajutorul istoricilor comunisti care au avut tot interesul sa rastalmaceasca si sa ciunteasca adevaruri ?
L-a intrebat cineva pe rege ceva pe marginea temei date si el ar fi sustinut ca asa e ? Atunci, da, ar fi documentare.
Altfel, zau, eu prefer sa cred ce imi zicea bunica din partea tatalui si anume ca in perioada monarhiei Romania era o tara care se misca intre Rege si Dumnezeu. Acum nici intre ce si ce ne miscam nu mai stim
Si daca la Iorga, Bratianu, Gafencu & co tu le spui mosuleti, zau, documentarea ta e cel putin tendentioasa.
Cu Regele in frunte ca decor, cu mosuletii aia carora chiar le pasa de tara si de neam, am ajuns unde am ajuns in perioada razboiului si pana la abdicare
Apoi, din cazua ciumei rosii s-a dat totul cu curu in sus. Si este si acum.
@ Marius Sescu: Multumesc.
@ krossfire:
“…Oricum ai da-o, Mihai I a tradat.”
Depinde de cum privesti lucrurile. Daca neglijezi/treci cu vederea faptul ca regele era hai sa zic, “persoana oficiala”, reprezentand Romania, atunci da. La nivel de politica de stat insa, si in contextul evenimentelor de atunci nu se numeste tradare, ci realism politic. Decizia de a-l aresta pe maresalul Antonescu nu a luat-o regele de unul singur si nu cred ca el a fost cu initiativa. Asadar, lucrurile sunt mai complicate, cred eu.
La o scara mai mica, Romania a repetat cam ce facea toata lumea la vremea aia… vezi printre altele, pactul Hitler-Stalin,; se poate sustine ca Hitler l-a tradat pe Stalin…
Alea erau vremuri politice brutale; in context, nu mi se pare ca arestarea maresalului a fost ceva deosebit, iesit din comun. A fost un “coup”, exact ce facuse si maresalul mai ‘nainte cu regele Carol II. Deasemenea, nu cred ca Mihai I a fost cu initiativa arestarii, si nici ca el e singurul responsabil de eveniment.
Faptul ca regele nu l-a amnistiat pe Antonescu si ca urmare maresalul a fost executat poate fi mai aproape de ce argumentezi tu ca fiind “tradare”; dar cum tu nu pomenesti de asta, tac si eu din gura pe subiect.
“…”Marile” partide erau la ora respectiva formate din mosuleti lipsiti de coloana care nu au acceptat sa faca un guvern cu Ion Antonescu si prin urmare acesta ales legionari in Guvern.”
Depinde de sursa. Unii argumenteaza ca partidele istorice nu au vrut sa formeze un guvern cu Antonescu TOCMAI din cauza ca maresalul s-a aliat (politic) cu legionarii. Nu stiu daca se poate spune ca maresalul i-a “tradat” ulterior pe legionari…Cum ziceam mai sus, in vremurile alea, “tradarea” era definita altfel, sau cel putin asa citesc eu prin documentele vremii… documente, zic, nu parerile unora si altora sub eticheta “istorie”.
Nimeni nu contesta ca regele nu mai are vreun drept politic odata cu abdicarea. Actiunea de abdicare, fortata sau nu, implica o renuntare la orice drepturi politice… cu exceptia dreptului de a vota, ca simplu cetatean, de exemplu. Nu stiu, nu-s specialist in domeniu, deci, poate gresesc si aici.
In ce priveste proprietatile regale… iarasi nu cunosc dedesubturi legale. Logic, da, proprietatile regale apartineau coroanei regale din Romania; Regele abdicand, si monarhia fiind abolita, mi se pare normal ca proprietatile sa treaca in patrimoniul statului roman, indiferent de formula de guvernamant. Posibil sa existe argumente contra, dar personal cred ca alea sunt doar chitzibuserii avocatesti, nedemne de un (fost) rege. N-am idee daca actiunile lui curente sunt decizii personale ori apartin grupului care il inconjoara; inclin sa cred ca e cazul din urma. Vorbim de un om de 87 de ani…
“…Mihai I nu a luat nicio decizie logica sau rationala cand a fost rege (tanar , e drept)…”
Banuiesc ca te referi la decizii politice. Daca da, atunci iti amintesc ca un procent mare din orice decizie a lui (ceva foooaarte aproape de 100%) apartine celor care erau implicati in politica interna si externa a Romaniei la un moment dat: maresalul, sovieticii, legionarii, marile partide istorice, samd.
Nu uita ca el a inceput a doua domnie la varsta de 19 ani, in 1940. Crezi ca el lua vreo decizie politica la vremea aia de capul lui? La 18 ani, ca Mare Voievod de Alba-Iulia, el a intrat in Senat; Crezi ca a facut ceva p-acolo de capul lui?
In fine, pe subiectul asta putem sa discutam la nesfarsit.
Mi se pare importanta observatia lui WhiteWholf; Indiferent cum ai lua-o, c-o fi, c-o patzi… regele Mihai e ULTIMUL rege al Romaniei. Nu cred ca o sa mai avem altul. El e parte din istoria noastra, ca atare, merita interes si respect. Nu pentru ce face ori ce a facut, ci pentru ce reprezinta: o parte din istoria noastra. Dupa ce-o muri, o sa fie cam greu sa-i mai punem intrebari.
@ florin: Cunosc despre episodul cu Petru Groza. Exista alte marturii si documente care afirma contrariul a ce isi aminteste regele despre eveniment. Ar fi dificil, daca nu imposibil sa alegi una din variante ca fiind “adevar istoric”. Nu putem decat sa chibitzam in mod inteligent pe marginea subiectului, considerand personalitatile implicate, inclusiv Andrei Vishinski. Inclin sa cred ca cineva a scos un pistol la un moment dat… n-am idee daca Gheorghiu Dej ori Petru Groza. Cred totusi ca a fost o performata teatrala la nivel de amator si nu ceva serios.
“…si inca ceva, actul de abdicare nu a fost indelung negociat…”
Esential corect, desi tu te legi de semantica si nu iei in considerare contextul in care eu fac afirmatia. A durat ceva timp din momentul abdicarii pana cand regele a denuntat abdicarea ca fiind ilegala. In intervalul respectiv s-au purtat negocieri intre rege si guvernul roman. Exista marturii ca Mihai I a refuzat de cateva ori sa abdice inainte de a se difuza la radio proclamarea abdicarii. Daca iei in considerare ca declaratia a fost preinregistrata, poti deduce ca decizia de abdicare nu a fost o chestie de 5 minute. In general, eu cand m-am referit la abdicare, am considerat intervalul imediat anterior evenimentului, pana la momentul denuntarii actului ca fiind ilegal.
“…o consolidare puternica a sentimentului regalist in Romania si nicidecum o tentativa de fuga…”
Nu stiu de unde ai scos tu asta… nu cred ca eu ma refer in ce-am scris despre “fuga”.. afara de asta:
“Oare a fugit? Nu, a plecat pe indelete, cu negocieri, la modul civilizat, nicidecum cu huiduieli si amenintari.”
Relativ de interes este faptul ca exista marturii ale vremii precum ca regele fiind la Londra, nu a vrut sa se mai intoarca in Romania (1947). Inca o data, trebuie sa iei in considerare varsta regelui si vremea respectiva.
Mai spui:
“…in aceasta situatie, partidul comunist se vede nevoit sa-l indeparteze pe ultimul monarh…”
Tu chiar crezi ca decizia a fost luata de partidul comunist? Eu cred ca decizia a fost luata la Moscova. Decizia a fost doar o parte din noua politica externa sovietica, care la randul ei, a fost determinata de politica Angliei si Statelor Unite in Europa, inclusiv Anuntarea Planului Marshall si expulzarea comunistilor din guvernele din Italia si Franta. Astea sunt date documentare, nu ce cred eu sa altcineva.
“…reginele Romaniei au reprezentat intotdeauna un sprijin pentru natiunea romana…”
Ma rog, esential corect, depinzand de cum definesti “sprijin”. Cert este ca la vremea abdicarii atat Printesa Elisabeta, cat si Printesa Ileana sprijineau punctul de vedere sovietic cu referinta la Romania. Dar asta ar fi un subiect separat, cred eu, si n-are rost sa ne intindem aici.
“…cred ca Romania are nevoie de simboluri mai relevante si mai solide ca becali sau vanghelie sau iliescu…”
Aici, ai spus-o mai bine decat as fi putut eu. Deci, da, aici suntem de acord. Mi-ar place sa spun ca Maiestatea Sa ar fi un simbol relevant si solid pentru Romania. Din pacate, considerand mentalitatea sociala contemporana, cred ca nici Isus Hristos nu ar schimba ceva…cum zice Arhi, Romania e o “tara unde nici apocalipsa nu vine”.
N-as vrea sa se creada ca as fi un regalist fanatic sau ca, mai rau, as avea ceva personal impotriva lui krossfire sau a altora care au comentat pe aici; poate ultimele doua remarci facute de mine au fost expuse prea la cald, prea patimas. Simt nevoia sa nuantez.
Vorbim de o perioada tulbure pe intreg plan european daca nu chiar mondial, o perioada la finalul careia s-au reasezat centre de putere, aliante si chiar s-au rescris harti. O perioada care a avut drept rezultat inceputul ciumei rosii care, iata, si azi, la 20 de ani de la spargere, isi continua repercursiunile si otrava.
Intr-o asemenea perioada, cu bunele si rele lor, oamenii care faceau politica si invarteau zarurile in Romania -indiferent, Rege, Antonescu, partidele istorice- pot fi acuzati de orice numai de anti-romanism sau amatorism nu. Cu bunele si relele lor, daca nu s-ar fi ajuns acolo incat, comunistii si filorusii (mai mult fortati decat din convingere) sa ia puterea, cred, chiar cred , Romania si-ar fi regasit drumul drept. Si daca stam sa privim respectiva perioada prin prisma a ceea ce se intampla in intreaga Europa, grecii ar cam fi singurii care au scapat.
Asta ma duce cu gandul ca e putin nedrept sa ne judecam sau dinamitam valorile si varfurile pentru inerentele greseli si ezitari ale fiecarui om la un moment dat, intr-o perioada tulbure si complicata (uneori nici chiar in plan personal nu iei cele mai bune decizii, la ce sa mai vorbim cand ai pe umeri responsabilitatea unui neam) cand, de fapt si de drept, ar trebui sa ii judecam pe cei care, mai apoi, cu buna-stiinta si din strict interes personal, ne-au ingenunchiat si torturat vreme de 50 de ani de comunism.
Regele e vinovat de comunism ? Antonescu sau Iorga ?Legionarii ?
Zau, sa fim seriosi !
Am avut si avem varfuri, avem flori care cresc inalte dar nu mai avem gradina si nici gradinar; ca sa zic asa. La noi au omorat gradinarul, au taiat apa si au furat furtunul. Si asta s-a intamplat cu mult dupa abdicare
Trebuie sa ne impacam cu trecutul. Sa ni-l asumam. Ca popor si ca indivizi.
E al nostru; cu bune si cu rele, are pe el stampila Romania. Si oricat am scoate pe unul sau altul tap ispasitor, stampila aia nu se sterge.
Exista o verticala crestina, ierarhica, in care valorile sunt puse pe verticalitatea lor fireasca. Incepand de la Dumnezeu, continuand cu sfintii , cu regii si reginele (acolo unde e cazul) s.a.m.d; comunistii n-au facut altceva decat sa intoarca aceasta verticala cu capul in jos si sa puna non-valorile in fruntea tarii si valorile reala in exil sau puscarii. Si cate vreme continuam sa il “judecam” pe rege, pe Maresal dar nu ridicam nici macar o soapta pe marginea unor chestii de genul “cel mai roman dintre romani” unde Guta este alaturi de Eminescu in top, nu facem altceva decat sa ingrosam randurile noii ignorante. A vietii fara repere.
Chiar nu mi se pare corect sa intri cu picioarele incaltate in bocanci in intimitatea unui popor, sa-i revaluezi valorile sub acoperirea cva discutii democratice cand, de fapt, nu numai ca nu construiesti nimic dar mai si deconstruiesti!!!
Cum qzda ma-sii poti discuta “democratic” cu o valoare ? Cum poti fi politically corect cu un Rege, cu o Regina (cum e cea a Regatului Unit) chipurile strict decorativi dar care isi permit sa il trateze pe Bush sau Putin (de exemplu) la limita de jos a protocolului “doar la un ceai” si nicidecum la un dineu, atunci cand nu le convine ceva ?
Se prea poate sa continui pe blogul meu, intr-o buna zi. Sau poate nu.
In orice caz, mi se pare total neavenit, neinspirat si distructiv sa punem in discutii traditii, normalitati, firescul.
Pana la urma parintii si inaintasii trebuie respectati si ocrotiti. Nu discutati.
Un copil normal la cap nu o sa aiba niciodata un raport democratic cu mama sa , cu tatal sau
Istoria ne spune ca Take Ionescu obisnuia sa viseze la o Romania a anului 3000. Astia de acum la ce fel de Romanie viseaza ?
La astia trebuie sa fim mult mai atenti ! Sa ne preocupam cat si de ce fura ei de la Romania si Romani; nu un rege de 87 de ani care, cum a fost, cum nu a fost, nu se trage dintr-o natie de rupti in cur.
WW… eu cred ca krossfire intelege. Poate el are alta pozitie, nu stiu, dar nu cred ca e cazul sa te gandesti ca el interpreteaza gresit. Parerea mea… nu-i frati-miu, nu?
Trebuie sa spun ca tu le zici mai bine ca mine, per total. Eu zic sa elaborezi, daca ai chef, comentariul asta si sa-l faci articol. Merita, cred eu.
Ce comentarii kilometrice… poate ar fi mai utila o enumerare a faptelor ( http://megalit.ro/libria/2008/.....index.html )
Ca sunt mai clare decat parerile noastre…
Dar depinde cine le analizeaza…
Gabriela…
“…Dar depinde cine le analizeaza…”
Asta era sensul articolului.
din intamplare am ajuns sa citesc aceste aberatii- incultura peste tot-
Regele Mihai a abidicat prin coercitiune- de catre Vashinski, sub amenintarea pistolului precum si a executarii a 1000 de studenti-
Fiind facuta sub forta, actul abdicarii devine nul- JURIDIC, inseamna ca REGELE MIHAI este inca conducatorul Romaniei- ULUITOR, NU?
In tara, rusii il aveau de BODNARAS( Bodnarenko, numele adevarat), cel care l-a vandut atat pe Antonescu cat si pe Rege, la rusi- cam asta e istoria,reala, ciumpalacilor!!!
@liv: Ei, ar fi de discutat la nesfarsit daca un monarh NECONSTIUTIONAL poate sa abdice prin coercitiune, asa cum spui. Nu-s avocat, habar n-am.
Regret ca aberatiile mele inculte te-au deranjat. Dincolo de tonul mishtokaresc insa, eu raman la cele pe care le-am scris mai sus.
Spre deosebire de istoria REALA, care e in functie de cine o scrie, datele diferitelor evenimente majore raman relativ imune la incercari de “revizuiri istorice”.
Cam asa si cu abdicarea regelui; nu a fost un eveniment de zece minute, mioritic, cu injuraturi si galagie. A fost un proces relativ lung, cu negocieri la diferite nivele.