PS: merci pentru corecturi.
Ma bucur ca nu mai esti sacait vizual.

Te superi prea repede si asta nu face bine la ficat.

Ia sa fac un experiment…
Daca scriu:

Tu ai s-o iei personal?
Chiar ai sa crezi ca e o propunere de sex?
Chiar ti se ridica sangele-n cap?

Fireste, pot sa ma adresez folosind formulari academice… asta doresti?
Spune, si ma execut… nu-i deloc greu. Pentru mine, greu e sa pastrez aparentele de amuzament. Seriozitatea e usoara.
Dar e si plicticoasa al dracului.

Cred ca FORMA dialogului e dependenta de context. Daca am sa vin la o sedinta publica IAB, poti sa fii sigur ca n-o sa apar beat, in trelingi si maieu, cu o papornitza rupta… si nici n-o sa comentez din sala cu “muie, bah!”

Oarecum in afara subiectului… am sa spun ca pentru mine, modelul IDEAL in dezbateri internetico-mioritice a fost, ESTE si o sa ramana Catalin.
Nus’ce fumeaza… da’ indiferent de ce acuzatii i se aduc, indiferent de cat de barbar e injurat… NU SE SUPARA!
Cum dracu’ face… n-am idee… o fi f’un ciborg, ceva, mai stii?
Oricum, eu ca el incerc sa fiu – in comentarii si dialog.
(paragraful de mai sus nu reprezinta o sugestie, doar un exemplu. Blegoo nu isi asuma raspunderea pentru consecinte, in cazul ca cineva urmeaza exemplul descris)

peseu: mi-am permis sa editez comentariile tale (o virgula ici, o litera colo, nimica major…) fiindca asa fac in mod constant, cu toata lumea. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau; pur si simplu, ma sacaie vizual.

cred ca te grabesti sa pui stampile … mai uita-te pe poza, mai uita-te pe dialogul care ti-a generat eticheta din ghilimele. Incearca sa afli exact unde ai auzit “pe-a ma-tii, esti prost, rau la suflet, vrei sa moara capra mea, te sparg fraiere” … si apoi … putem sa vorbim serios despre importanta detaliilor si despre mentalitati.

Fara asta ramnem in zona lui “Hai, mai si radem, nu?” si-n zona pozelor “amuzante” … indiferent ce mentalitati pretindem ca avem.

Tu exemplifici o contradictie des intalnita in internetu’ mioritic – ala care este… anume:

Incerci sa implementezi ceva ce ai vazut in alte parti (vestice) – dar reactionezi la critici prin mentalitate carpato-danubiana.
Clar, ceva nu functioneaza ca lumea in planul asta.

Ori copiezi mentalitatea vestica si incerci sa o transplantezi pe meleagurile noastre prin simpla traducere… atunci trebuie sa reactionezi la fel ca si vesticii, fara suparare, fara nervi… ori:

Produci ceva bazat pe mentalitatea mioritica – asa cum e ea acuma… si injuri pe oricine nu-i de acord cu ce sustii tu – aia merge.
(ma rog, vorba vine… “injuri”… normal ca nu ma refer la injuratul per se)

Proiectul tau (al vostru – zic “al tau” fiindca tu esti mai vocal in apararea lui) are clar nuante utopice – ceva normal, fiindca se bazeaza pe gandire straina de Romania; asta nu e ceva negativ in sine.

Sustin insa ca nu poti sa aperi un proiect cu miros vestic de gandire (sterpelesc cu nerusinare cuvintele lui WhiteWholf) prin reactii clar mioritice…
(“… nu esti de acord cu ce vreau/sustin/spun eu? pe-a ma-tii, esti prost, rau la suflet, vrei sa moara capra mea, te sparg fraiere, te parasc la diriginta…”)

Nu-s de acord cu premisa ta:

“…e important ce spui si nu cu ce te asociezi…”

E deja un subiect prea mare si ne indepartam de topicul discutiei.
Este la fel de important cu ce si cu cine te asociezi in evaluarea a ce e important ca spui. Detaliile conteaza – cum am comentat si la zoso.

Trebuie sa zambesc:

“…Nu e pionierat in sensul de promisiune de a schimba lumea, e doar un demers de a evidentia o parte diferita…”

Deci, e pionierat.
Asta e ceva rau?
Deloc!

Cum vad eu toata treaba asta (minus neologisme):
Exista deja mai multi oameni care pur si simplu s-au saturat de vesnica mizerie din curtea lor si au zis sa faca ceva. Un fel de “…bagamiash, asa nu mai merge, trebe sa facem ceva, curatenie, alea, ca ne mananca gandacii…)
Nu vad absolut nimic rau in asta.

Problema mea (si nu numai a mea) adreseaza implementarea initiativei. Si evident, perseverenta aplicata.

Nu stiu de ce, dar multe proiecte seamana cu urmatorul scenariu:

1) Facem un copil.
2) Il ingrijim, il stergem la fund, ii tinem biberonu’ la gura.
3) Suntem entuziasti ca ala micu’ creste, se dezvolta.
4) Dupa foo’ 2 luni, suntem dezamagiti ca inca nu merge pe picioarele lui.
5) In 6 luni, remarcam ca continua sa se cace-n scutece, boraste lapticu’ si refuza sa recite “Luceafaru”.
6) Il bagam in aia ma-sii si ne hotaram sa facem alt copil.

Vorba lui alin, hai sa vedem unde suntem in 6 luni.

Nu, nu e vorba de “reinventarea rotii” ci doar de lasarea ei sa se invarta. De asta strangerea reglementarilor disparate, de asta discutii prealabile in industrie, de asta discutii prealabile cu autoritati, de asta consultarea sistemeleor similare functionale … de asta mecanismul bazat pe asumare … de asta textele ca proiectul nu aduce responsabilitatea pe internet ci doar formalizeaza si evidentierea unor realitati existente.

Personal nu-mi doresc succes, nici nu stiu cum ar arata succesul in cazul asta, imi doresc doar ca un proiect de genul asta sa fie posibil si sa scapam de fatalismul “nu se poate face nimic” .
Mai important decat faptul ca un blog sau un site isi doresc o bulina e faptul ca la nivelul clientilor de publicitate sau al autoritatilor poate aparea convingerea ca nu “tot internetul” este un mediu viciat.

De ce as vorbi de rea-credinta?

De la mine din usa cotetzului, nu se intrezareste asa ceva.
Poate-s naiv, mai stii?
Apropo de proiect.
In momentul in care il definesti ca “utopic” nu poti sa il califici vreodata ca fiind “esec”.
Visele nu sunt esecuri.
Incercarile nu au moarte.

Initiativele utopice au importanta si locul lor, cred eu. Asa crestem, asa avansam in gandire si mentalitate.

Intr-un fel, imi aminteste de o discutie recenta cu cineva care vrea sa faca o MARE calatorie (nu conteaza unde – la dracu’n praznic, ca sa fiu precis) – la care eu spuneam ca nu destinatia conteaza, ci calatoria.

Asa si cu voi (tu, Ionut, parvan, ceilalti). Nu conteaza daca proiectul “o sa mearga” cat conteaza “facerea” lui.
Fiindca, in analiza finala, n-o sa fie in zadar.
Poate o sa se adaoge la alea “pierdute in balarii”… poate nu. Sa nu anticipam, nu?
Ce e sigur (in capul meu) e ca o sa se adune la o masa critica. La un moment dat, ceva o sa se petreaca. Ceva care n-ar fi fost posibil fara o gramada de esecuri anterioare.

Chiar cred in ce zic.

Pe de alta parte, rolul meu nu e sa incurajez galeria, ci sa latru daca mi se pare ca ceva nu e in regula.
E nevoie si de asa ceva, zic.
Vorba ta, hai sa vedem cum o sa arate in 6 luni, un an.

Initiativa e bazata pe asumare. Ea spune ceva despre cel care si-o asuma. Si acel mesaj va fi primit de cel interesat intr-un astfel de mesaj.

Nu e pionierat in sensul de promisiune de a schimba lumea, e doar un demers de a evidentia o parte diferita a acestei lumi. Partea care-si asuma acele reguli. Cum va fi primita de clientii de publicitate, de autoritati sau de public … vom vedea cu totii.
Eu personal am primit semnale incurajatoare.

Da, stiu ca nu va putea fi universal valabil, da stiu ca se vor gasi unii care sa faca misto de initiativa. Da, stiu ca se vor gasi unii care sa-si doreasca insigna dar sa incerce sa nu preia mesajul ei.

Dar prefer sa cred ca zona care adera la mesaj va gasi mijloace sa pastreze mesajul distinct. Indiferent ca vorbim de IAB, de clienti, de publisheri, de autoritati … trebuie cumva sa iesim din mioriticele … “las ca merge “, “oricum nu se poate”, “nu acum”, “nu la noi”, “nu aici” etc

Nu-ti cere nimeni sa aderi daca nu vrei, dar daca aderi sau daca ai idei mai bune … vei stii ca e un loc in care sa poti concretiza.