Cum ne vad Strainii – 5

January 23, 2010 · Bagat la Blegisme, Romania 

Ei… am ajuns la chestii mai frumoase… cum se împrietenesc românii și ce-i aia prietenie la români.
Hehehe…™©, cum ar zice globfazer…

Chestia este că străinii nu înțeleg că definiția de “prietenie” e ceva ce noi o luăm în serios, în vreme ce ei îi oferă un serviciu din buze, ca să nu zic muie…

Există și reversul medaliei, normal. Am prieteni străini… care sunt mai prieteni decât…să zic, prietenii români BUNI. Adică, chiar mă bazez pe ei, și ei pe mine.
Bănuiesc însă… că ei au ceva “mioritic” în psihologia lor străineză, altfel nu se esplică… chit că nu știu românește dincolo de “etepula” ori “pidamatii” – indiferent de cât m-am chinuit să-i învăț pronuncția corectă.

***

Mi s-a părut interesant că s-a observat că la noi, treaba funcționează pe bază de “pe cine cunoști”… și prin extensie… “toată lumea cunoaște pe toată lumea”. Asta îmi sună a ceva gen “șase grade de separație” cu diferența că la noi merge și cu 5.
Avantaj – România, zic.
Desigur, unii o să cârâie… că suntem o țară mică, doar câteva mese… da’ vorba e: avem avantaj?
Avem.

***

Faza cu “hăguiala” n-am înțeles-o. Clar, autoarea nu l-a cunoscut pe Nihasa… nu?
Cât despre aia cu ignoratul “bunăciunilor”, dați-mi voie să explic. Dacă deja le cunosc, și ele mă știu pe mine… e aiurea să le mai dau mâna, nu?
Că se poate interpreta, nu?
Dacă nu le cunosc… nu mă îndes, că poate sunt deja “luate”… de ce să mă dau în stambă?
Poate străinilor li se pare mitocănesc, nu știu… da’ eu zic că-i sănătos să fii mai rezervat față de gagici… că nu se știe.
Româncele… mușcă, zgârie, țipă… ce mai, sălbăticiuni, zic, mai ales la cearșaf.

Normal că băieții nu se țin de mână pe stradă… ce, vrei să zică lumea că suntem ghei?

Și da… suntem o națiune tactilă… da’ prestăm tactilismu’ acolo unde e locul lui, nu în văzu’ tutulor, cum zicea nea Nicu Împușcatu’.

***

Manierele de masă… ei, asta mi-aduce aminte de bancu’ cu:
“Alo, Școala de Dans și Bune Maniere?
“Ete pula dans, doar Bune Maniere!”

Mâncatul, rezonez eu… nu-i prilej să arăți cât de lord englez ești.
Mâncăm ca să trăim, nu ca să arătăm ce manierați suntem.
Păi… nu?

***

Fumatul… ce să zic… da, fumăm. Nu văd motiv de rușine în asta. Că nu-i politic să-i sufli fumul în nasul străinezului… asta e de la sine înțeles. Nici măcar eu nu-s așa de nesimțit.

Conversația… și părerile.
Eu zic că e bine să-ți spui părerea, chit că habar n-ai de subiect. D-aia conversăm, nu?
Nu ca să ne arătăm deștepți… (că știm că nu suntem) ci ca să nu stăm ca morții în cimitir, nu? Conversația… la noi… e un fel de socializare, nu? Nu contează că spui prostii… contează să deschizi gura.
Dacă ar fi să vorbim NUMAI despre ce știm… apăi, taică… ar fi o tăcere de mormânt în spațiu’ carpato-danubian…

Mentalitatea asta… eu cred că se leagă de aia cu “…scrieți băieți, orice, numa’ scrieți!” care nu-i chiar așa de condamnat, dacă stai să te gândești.
Uite… eu, de exemplu: spun prostii? Desigur… mă jenez de asta? Deloc.
Contribui la conversație, fac zgomot, nu?

Cică… avem opinii despre orice.
Asta nu e deloc rău, indiferent cum li se pare la străinezi.
Mă rog… noi n-avem opinii, de fapt; noi criticăm cu voioșie pe oricine și orice.
Ce nu se înțelege… de către străinezi… (ca și felul în care conversăm) e că noi nu o facem cu răutate. Dacă înjurăm, o facem cu plăcere, nu cu ură.
E o diferență… cu care străinii ar trebui să se obișnuiască, să se adapteze, zic eu.
N-o să fim niciodată ca alde ăia din Scandinavia.
Strămoșescu’ chiot de luptă… (folosit de români la Smârdan, Rovine și Plevna) ăla cu:
“…’tu-i dumnezeii mă-sii!” – nu exprimă dispreț ori desconsiderare.
E mai degrabă un mod de a face “…’șto” de viață, dușmani ori nevasta care a ars mâncarea pe aragaz.

***

Unde are dreptate autoarea… e la aia cu cum ne e jenă dacă facem greșeli când vorbim limbi străineze.
Aia…da!
Ne udăm la chiloței… de parcă ne e rușine că nu ne-a fătat mama cu engleza/germana/franceza gata învățate.
Aici ar trebui să ne corectăm.
Să ne doară la bască dacă vorbim stâlcit limbi străine.
Chestia e… noi… bine-prost… le vorbim limba… în vreme ce ei… dincolo de 2-3 înjurături scurte… în românește… nu-s capabili.

O să pun episodu’ 6 mâine – românii la ei acasă, teveul, copiii, bețivăneala, căsătoria și secsul mioritic.

Mișto!(0)Fleoșc!(0)

Comentarii

1 Comentariu to “Cum ne vad Strainii – 5”

  1. zamo.ca on January 23rd, 2010 10:06 pm

    bre, astai epidosu' V, sau are in interior 5 episonde?

    si da, mancam ca sa traim, si scriem bloguri ca sa.. ca sa.. chiar, de ce? :)

    Mișto!(0)Fleoșc!(0)