Adevarul plagiatului

March 26, 2010 · Bagat la Blegisme, Incontrari, Romania 

Aș putea să scriu scurt și simplu:
“Raiden se oftică!”
Fiindcă asta e de fapt esența situației.
Dar.

Nu-i chiar așa de simplu.

(Dau linc la postul la care am mârâit):
Colea.

Zicea Raiden:

Raiden spunea…
@ Blegoo – de acord cu ce ai spus, cu un amendament: nu consider ca am vreun statut, eu scriu ca vreau. Cand n-o sa mai am chef, o sa ma las de articole :)

Cred ca anumite scapari pot fi permise, mai ales in contextul unei postari in care condamn o “nesimtire intelectuala”.

6:04 PM”

Eu începusem (chiar scrisesem – da’ am apăsat greșit la taste și s-a dus în aia mă-sii de comentariu filozofic/bleg) un comentariu bleg/tipic – în care ziceam în esență că:
• Statutul personal nu e ceva care ți-l dai singur… e ceva care ți se acordă de alții.
• Statutul inseamnă “reputație” – un fel de vrei-nu vrei… aia e!
• Statutul… odată căpătat… cam greu să scapi de el – reprezintă PERCEPȚIA “boborului” despre tine.
• Alte bălării filozofice pă tema “statutului” – le trec cu vederea – că nu e relevante.

“Adevărul” (de seară) – a împrumutat IDEEA lui Raiden, găselnița lui, mă rog.
Reprezintă asta un “plagiat”?

Eu am zis că nu.
“Adevărul” (de seară)… ca ziar, fițuică, ori cum vreți să-l definiți – e în esență un agregator de categoria 2-a. Nu poți să ai pretenții de jurnalistică de mare clasă, niuiorctaims ori ceva gen. Singura lor vină este că nu au precizat de unde le-a venit ideea.

Care idee, desigur, a venit de la Raiden.

Dar.

Ei nu au copiat cuvânt cu cuvânt ce a scris Raiden, nu?
Chiar și-au dat osteneala să contribuie cu chestii proprii… interviuri, alea-alea…
Care e misiunea lor, de “adevăr de seară”? Să bage umplutură de conținut pentru “bobor”. Nu e timp de gândire, nu e timp de filozofeala ieftină, că țipă ăia de la tipografie, nu?
Ce faci? Dai cu nasu’ prin bloagele favorite, culegi idei, nu?
Că n-ai timp de gândire… pur și simplu… NU E TIMP!

Deci… acuza de “plagiat” nu prea funcționează. Mai mult, ca Raiden să-i acuze de “plagiat” e ca și cum ai porni la vânătoare de purici cu un Gatling gun.

Nu e proporțional, zic. Nu se potrivește cu “statutul”.

Normal, în orice țară civilizată, redactorul șef ar concluziona că există material bun – ar contacta autorul și ar negocia o sumă oarecare pentru preluarea articolului – eventual ceva gen: “… domnu’ Raiden, ne dai una pe săptămână, noi plătim atâta…” de negociere.
Așa ceva ar asigura conținut constant pe o anume temă, ar elibera ziariștii să gândească cu capul lor, mă rog, ar fi mai bine pentru toată lumea.
Mai eficient, zic.

Dar nu e să fie așa; ca să cităm un clasic în viață… “Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”… în asemenea hal, încât nu mai avem timp să GÂNDIM.

NOTĂ: Mi-ar place să aud păreri (anonime sau nu) de la ziariști – implicați ori nu.
Zic la întâmplare:
Maria Apostol
Ioana Vochin
Bogdan Oprea
Dan Horațiu Popa
Grigore Cartianu

Nu de alta… da’ ocupăm același spațiu carpato-danubian, nu?

Mișto!(0)Fleoșc!(0)

Comentarii

2 Comentarii to “Adevarul plagiatului”

  1. Raiden on April 2nd, 2010 9:38 pm

    Interesant punct de vedere, dar infirm in continuare acest "statut" la care faci referire.

    Pur si simplu nu ai cum sa nu te "oftici" (cum zici tu) cand vezi ca la scurt timp dupa ce publici ceva apare in ziar, sub o forma oarecum modificata.

    Mișto!(0)Fleoșc!(0)
  2. Blegoo on April 5th, 2010 7:53 pm

    Raiden... să agreem că dezagreem, zic.
    Tu o ții p-a ta... eu pe a mea.
    Ne ciorovăim la prima bere, zic. :)

    Mișto!(0)Fleoșc!(0)