Tensiunea Mioritica
Se dă un articol, pe un blog.
Reacții… CĂCĂLĂU, MĂRIA TA! cum zicea Kogălniceanu.
Dat fiind autorul, mi s-a părut normal.
Ce m-a deranjat… oarecum… a fost incapacitatea oamenilor de a discuta inteligent topicul propus de Vlad.
Sau cel puțin așa am perceput eu.
Cu minuscule excepții, comentariile nu adresează fondul… miezul articolului.
Mai degrabă, lumea o ia pe arătură, fiecare comentând mai mult sau mai puțin ÎN AFARA SUBIECTULUI, în funcție de pregătirea școlară; ăia cu diplome de facultate mai pe dinafară decât ăia cu 8 clase.
M-am băgat în seamă și eu, cu o lătrătură obosită…
Normal, lumea mi-a dat cu pietre; dar am realizat ceva, totuși, din ce spunea Glas@Iron:
Chestia cu tensiunea.
Ștresul, cum se zice prin alte părți.
Oare e posibil… să acționăm, să ne comportăm și să comunicăm ca și cum am fi… CĂPIAȚI?
Din cauză de tensiune?
Vorbesc serios, acuma.
Poate exista ceva… un factor… care să-l determine pe David Morar – ca exemplu – să debiteze inepții evidente, în ciuda dovezilor multiple că ar fi un om inteligent, relativ umblat, relativ cult?
Comentarii
Comentezi?


