Rabbi zice

February 15, 2014 · Bagat la Blegisme, Incontrari, Ioropa, Romania 

Nuș’ despre alții, da’ io citesc cu plăcere ce zice rabbi.
Aveam și un fișier pă undeva, cu (aproape) tot ce a zis Nea Stere, c-am zis că nu strică să le păstrez – la o adică… pac! La “Războiu’ “…

Articolele politice sunt cam poetice pentru gustul meu, da’ na – tot românu’ s-a născut poet, de ce nu și rabinul?

Vine însă vremea când derapează și înțelepții iudaici.
Avem un articol unde se deplânge pierderea “suveranității” (sic) alimentare; care, se argumentează – nu există.

Inițial, am crezut că e un articol din seria “Nea Stere” – lipsă personajele cunoscute.
Fiindcă, dacă ar fi fost ceva în serios, cum explici asta:

Orice discuţie despre viitorul unei ţări şi aspiraţiile sale la prosperitate, înainte de calcul geopolitic, gimnastică dimplomatică şi inserare în găşti militare, ar trebui să înceapă cu două concepte esenţiale: suveranitate alimentară şi suveranitate energetică. Independenţa alimentară sau independenţa energetică, despre care se mai vorbeşte uneori, cu aceeaşi lipsă de entuziasm, reprezintă limitări ale conceptelor de suveranitate, mai ales în limbajul UE, admiţându-se nevoia statelor de a-şi asigura prin resurse proprii satisfacerea nevoilor, dar nu şi dreptul acestora de a-şi defini acele nevoi şi calea de satisfacerea a lor, ceea ce, până la urmă, e esenţial.

Pierderea “suveranității” – alimentare, energetice, culturale și ce mai e p-acolo… a fost o condiție necesară și obligatorie de intrare a României în Comunitatea Ioropeană. Nici măcar nu vorbim de “pierdere”, că nu s-a pierdut nimica – doar s-a dat de bunăvoie, la Brucsel.
Nu-mi amintesc să fi protestat cineva la vremea respectivă; nici măcar Rabbi.

Într-o îmbulzeală disperată de intrare în “comunitate” – chestie care a fost cam ca acțiunea lui Nea Stere când și-a făcut credit la bancă cu buletinu’, da’ n-a citit ce scria mărunt la coada contractului – România s-a aruncat cu capu’ ‘nainte, fără să considere ce dă moca.

Posibil că românii au crezut că “comunitatea ioropeană” e tot un fel de C.A.E.R. – unde regulilii era mai cam cum vroia fiecare.
Spre deosebire de C.A.E.R. însă, “comunitatea ioropeană” funcționează cam la fel ca și “comunitatea” lui Ițic – unde facem fiecare ce vrea alții.

(Apropo, există un material care descrie mai pe larg cum a fost treaba cu C.A.E.R. – chestie care ar fi benefică de citit de analiști politici. Contrastul între obligațiile vechi și cele noi e uimitor. Adevărata sclavie economică deabia a început, și nu există mod de ieșire)

Revenind la topic; orice plângere referitoare la pierderea “suveranității” de orice fel e inutilă, zadarnică și degeabistă. Deciziile se iau undeva departe de malurile Dîmboviței și orice considerații mioritice sunt tratate cu amuzamentul cuvenit. Potrivit documentelor semnate, România e obligată să execute ce se dictează la Brucsel, ori Strasburg. Drepturile Omului? Desigur… doar că ele sunt definite de alții.
Interese naționale? Subordonate intereselor comunității, normal.

E ca și intrarea în NATO. Am intrat… așa, și?
Și cîcat… acuma trebuie să cumpărăm arme ca de NATO, fie că vrem, fie că nu vrem.
Avem bani de jucării scumpe? N-avem, da’ las’că vedem de unde ne (mai) împrumutăm.
Legatul la cap când nu te doare e o definiție corectă în cazul aderării la NATO.
Care e exact avantajul României ca membru în NATO?
Hai, pe puncte. În schema gândire post-sovietică, spațiul carpato-danubiano-pontic nu contează.
Argumentul cu “Nu ne invadează rușii” e rizibil.
De ce ne-ar invada? Să ne ia… ce?

Euforia călătoritului fără viză o să mai dureze ceva timp.
Economia României, subordonată dictatelor Comunității Europene o să arate splendid pe hârtie.
În realitate… altă poveste.

Rabbi identifică corect problema.
Nu descrie cauza.
Poate din cauză că pentru el e mai important să călătorească fără pașaport ori viză.

Ați vrut EU?
Haliți CAP!

Mișto!(0)Fleoșc!(0)

Comentarii

Comments are closed.