Guglim, gugalim ori moldoprostim?

Prin amabilitatea unui prieten, ajung sa citesc articolul lui Bogdan, referitor la o limba noua, inventata aparent de iubitul nostru Googuletz. Moldovan? Moldovan…LANGUAGE?! De unde si pana unde? Hai, Google in tziganeste ar mai face sens…dar in moldoveneste? Indiferent de motivele politice care stau la baza inventiei “limbii moldovene”, noi credem ca e ridicol pentru Google sa preia pe nemestecate astfel de aiureli. Daca exista un Country Consultant [for] Romania, (Radu Tudorache), ma intreb cine e consultant pentru Republica Moldova? Limba…e romana, romaneasca, cum vreti voi sa-i ziceti, dar e una singura! Nu ii punem eticheta diferita in functie de zona geografica, ori sistem politic de guvernare…
Scriem in romaneste, nu in “moldoveneste”.
Vorbim romaneste, nu “moldoveneste”.
Folosim limba romana, nu limba “moldoveana”.
Ori limba “olteana”, “banateana”, “clujeana”, “ploiesteana”…
Google n-are nevoie sa ii pupe in fund pe guvernantii de la Chisinau, cu limba lor “moldovana” cu tot.


1 Response to “Guglim, gugalim ori moldoprostim?”

  1. 1 Adi Calarasu

    Buuun, deci stiu si eu o limba straina la perfectie!

Leave a Reply





Despre "VERBATIM"

Avem mai jos o stralucita selectie de citate de pe bloage de globeritze mioritice - ca tot il indemnam mai deunazi pe Buddha sa cerceteze starea blogosferei frumoase. Cum e el tanar si becher... poate punem de o nunta, ceva.

VERBATIM...

Pentru o buna percepere a mesajului, voi puncta etapele succesive prin care am trecut. În centrul studiului meu “vaca alegorica” functioneaza ca instrument activ de introspectie, ca alter-ego intr-o alta dimensiune, fictiva. Daca intr-o prima faza a abordarii subiectului, mesajul era pozitiv - vaca (vazuta ca travesti simbolic), iese triumfatoare in urma interactiunii dificile cu mediul “tepos” arid - în stadiul ultim al acestui proces de auto-investigatie, am ajuns la o abordare a carei finalitate apare mai putin incarcata de sensuri pozitiv-optimiste. Aceasta evolutie treptata de la pozitiv catre negativ, s-a produs ca reactie impotriva mistificarii, ca preocupare asupra relatiei dintre ceea ce vedem in realitate (cu valoare negativa), si ceea ce vrem, de fapt, sa credem ca vedem (cu valoare pozitiva). Am atribuit sensuri negative pierderii statutului uman (vazut ca evolutie bazata pe intelect) datorita tendintei generale catre involutie, prin reducerea la instinctele primare de baza - cele ce tin de supravietuire si perpetuarea speciei.Dintre cele trei instincte care tin de evolutie - instinctul social legat de ierarhie, instinctul de ritualism - reprezentat de comportamentul repetitiv si nevoia teritoriului - voi pune accent pe ultimul dintre ele, si anume pe nevoia teritoriului - ca necesitate a spatiului de locuit….Umilirea, abjectia, durerea nu le percep ca rani exhibate sentimental, ci ca baricade ale intimitatii, ale interioritatii imune la mistificare, demistificare, la frustrare, la justificare.
Tema in discutie este strans legata de un alt subiect propus de dl. Prof. Alexandru Chira: “Portretul unui copac inflorit”
— Olivia Dascalu, http://oliviadascalu.wordpress.com/